Tehnica corectă de periaj

Principiile pentru o viață sănătoasă și corectă se învață încă din copilărie, părinții având datoria să le ofere copiilor condițiile și sfaturile necesare pentru acesta. Unul din aceste principii este educarea copilului privind igiena orală, având ca scop prevenirea afecțiunilor dento-gingivale. Placa bacteriană apare sub forma unor depozite aderente, moi, albicioase pe suprafața dinților și gingiilor, în special în zonele retentive (în șanțuri și fosete, între dinți, la limita dintelui cu gingia), formându-se din resturi alimentare, celule epiteliale descuamate, bacterii și proteine. Rolul periajului dentar este înlăturarea plăcii bacteriene de pe suprafața dinților și gingiilor, care în timp ar duce la afecțiuni carioase și inflamații gingivale.

Recomandări în funcție de vârstă:

• La apariția primilor dinți de lapte (de la 6 luni) se pot folosi periuțe de dinți cu perii moi (adecvate și pentru masajul gingival). Cu aceste periuțe, cu blândețe, părintele va curăța toate suprafețele dinților deja erupți, precum și limba, de două ori pe zi.
• Peste vârsta de 2 ani, copilul poate să încerce să-și perieze dinții singur, imitând părinții în fața oglinzii. E bine, să fie supravegheat și ajutat, părintele poziționându-se înapoia copilului, dirijând mâna micuțului. E important de asemenea să învețe să-și clătească bine gura. La 3 ani se recomandă și o vizită la medicul dentist.
• Peste 4-5 ani deja copilul poate să se spele singur pe dinți, fiind necesar controlul de către un părinte.
• Abia în jurul vârstei de 6-7 ani, copilul va avea dexteritatea necesară să se spele corect pe dinți. Este momentul de asemenea al unui control la medicul dentist.

În funcție de orice vârsta a copilului, părintele trebuie să se asigure ca este supravegheat, se spală 2-3 minute de 3 ori pe zi ( obligatoriu seara), periajul se efectuează riguros.

Tehnica de periaj:

Este indicat, ca înainte de periaj copilul să-şi clătească bine gura cu apă (la copii mici să bea puțină apă), pentru a elimina resturile de alimente și saliva din gură. Se aplică pasta de dinți pe periuță, de cantitatea unui bob de mazăre (fără a înmuia periuța în apă).

Având în vedere, că cele două arcade dentare au câte trei suprafețe, acestea se curăță pe rând cu mișcări specifice, precum:

• Suprafața externă a dinților (care privește spre buze, obraz) se curăță cu periuța, ținând la un unghi de 45 de grade faţă de suprafața dintelui, cu periile orientate spre gingie. Se aplică mișcări circulare dinspre gingie spre dinte, înaintând periuța dintr-o parte în alta. În zonele laterale trebuie insistat, fiind zone mai greu accesibile. Gura în acest caz să fie întredeschisă, pentru ca mușchii relaxați să permită introducerea periuței între obraz și fața externă a molarilor.
• Suprafața internă a arcadelor (care privește spre cerul gurii, respectiv limbă) trebuie igienizată cu atenție, tot prin mișcări circulare în zona laterală, și mișcări verticale dinspre gingie spre dinte în zona frontală (incisivi, canini), ținând periuța vertical.
• Suprafețele orizontale (masticatorii, incizale) se curăță prin mișcări orizontale du-te-vino, mișcări simple de frecare. Trebuie insistat în zonele posterioare.

La adolescenți și tineri se poate aplica în locul mișcărilor circulare, mișcări verticale dinspre gingie spre dinte pe fețele externe și interne ale arcadelor, tehnică recomandată și la adulți. Este o tehnică mai complicată, dar mai eficientă.

La final, se curăță și limba cu aceași periuță, cu grijă, evitând reflexul de vomă. Periajul se termină cu clătirea abundentă a gurii cu apă.

Timpul acordat periajului este de 2-3 minute, de 2-3 ori pe zi, după mese. Desigur, efectul periajului trebuie completat cu o alimentație sănătoasă, variată, bogată în calciu, vitamine, fibre, precum și un consum redus de dulciuri, băuturi carbogazoase.