Traumatisme dentare

Traumatismele dentare la copii mici sunt destul de frecvente, odată ce micuțul începe să meargă, datorită căzăturilor accidentale în timpul mersului, jocului, altercațiilor, activitățiilor sportive, sau lovituri cu obiecte tari etc.

Cea mai expusă zonă este regiunea incisivă, în special cea superioară, datorită poziției anterioare pe arcadă.

Traumatismele dento-alveolare pot fi clasificate în funcție de severitate și protocolul de tratament aplicat în:

• contuzii ușoare, fisuri, fracturi dentare de dimensiuni mici/medii care nu interesează camera pulpară (nervul dentar), situații care nu necesită interveții complicate
• Fracturi dentare cu deschiderea camerei pulpare, fracturi radiculare, luxații dentare parțiale/totale, intruzii (înfundări), avulsii (expulzii) dentare, situații când trebuie intervenit cât se poate de repede pentru a salva vitalitatea dintelui (nervul dentar), sau dintele în sine pe arcadă (important în special la dinții permanenți)

Urgenţa dentară, indiferent de natura traumatismului dentar, trebuie tratată cu calm. Acordarea unui tratament de urgență în primele 30 de minute de la accident poate fi decisivă în păstrarea sau pierderea dintelui. Părinții sunt sfătuiți deci, să se prezinte la medicul dentist în primele 24 de ore de la traumatism.

La dinții permanenți cel mai frecvent apare fractura dintelui. Este binevenită păstrarea fragmentului desprins în mediu umed și lipirea la loc de către medicul dentist (fracturi medii și mari). În cazul unei fracturi cu interesarea nervului (se deschide camera pulpară), deseori, este nevoie de tratament radicular și îmbrăcarea dintelui.

În cazul luxațiilor dentare parțiale cu mobilitate redusă, deseori, dinții se reatașează singuri și devin stabili după câteva zile. În cazul luxațiilor mai severe,(dintele se deplasează în alveolă, înfundându-se sau ieșind mai în afară, poziționat înspre buză sau spre palat, devenind mobil și dureros) se repoziționează dintele fiind nevoie adesea de imobilizarea, fixarea lor de dinții vecini. Se recomandă antibioterapie, precum și consumul alimentelor care nu solicită dinții.

În expulzii dentare (luxații totale), când dintele iese complet din alveolă, dintele trebuie păstrat în mediu umed (salivă, ser fiziologic, lapte) pentru a nu se deshidrata. Dacă tratamentul de urgență se aplică în primele 30 de minute, șansele reușitei reimplantării dintelui în alveolă (curățit și dezinfectat) sunt mai mari.